Este evident ca spatiul in care traim sau muncim  ajunge sa ne reflecte personalitatea. Acelasi lucru este valabil si pentru ferestre. Vrem sau nu, in cautarile noastre pentru materialul adecvat suntem atrasi inevitabil de o anumita textura sau de un anumit model.

Din ce am constatat eu in ultimii doi ani, multi oameni aleg varianta storurilor (romane); unii datorita spatiului pe care il au de amenajat (birou, sala de primire), altii din cauza considerentelor practice, altii din cauza imposibilitatii de a opta pentru alt sistem de prindere. Perdeaua fina, faldata, ce se misca usor in bataia vantului  a ajuns desueta, o marca a romantismului, o amprenta feminina.

Si totusi, un dormitor sau un living par incaperi mai calde, mai primitoare, decorate fiind cu perdele si draperii. Pe de alta parte, multitudinea de materiale din care pot fi realizate storurile le transforma pe acestea in veritabile “statement”-uri, cu un mare impact vizual.

Totul se reduce pana la urma la preferinta personala, la stilul fiecaruia si la modul in care este amenajat restul spatiului. Eu, personal, n-as recomanda niciodata storurile intr-un interior clasic, cu mobilier stil. Dar la cat de diversa si la cum evolueaza viziunea designerilor, nu este exclus sa vedem si asa ceva.